Adrian Dulcea: ” FC Argeş este echipa care mi-a rămas în suflet ”

A jucat la FC Argeș în cea mai grea perioadă a clubului, atunci când ”Vulturii” au fost retrogradați forțat, apoi au intrat în faliment. Cu toate acestea, a devenit unul dintre idolii tribunei, având chiar și un cântec dedicat lui! Oportunist în fața porții, pasionat de culorile alb-violete, modest, cu un caracter deosebit, este omul care nu s-a dat la o parte atunci când se făceau eforturi deosebite pentru renașterea Argeșului. Este vorba despre Adrian Dulcea, ”Dulcea Bum-Bum” cum era alintat de suporteri.

După ce a gățat ghetele în cui (din când în când le mai dă jos ca să rupă alte porți din ligile inferioare), Dulcea a rămas în fenomenul fotbalistic și s-a apucat de antrenorat. A avut succes peste tot pe unde a activat, dovedind aceeași seriozitate din perioada când îmbrăca tricoul alb-violet, iar în paralel pregătește și grupe de copii.

A fost aproape să joace în campionatul italian, este fan AC Milan și vrea să îmbătrânească pe stadioane. Dacă nu ca antrenor de succes, măcar ca fan al lui Patrick Dulcea! Fiul lui, una dintre speranțele fotbalului românesc, se antrenează la Academia Viitorul Constanța a lui Gică Hagi.

Mai multe despre Adi Dulcea puteți afla din interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere.

– De ce ai ales fotbalul și nu alt sport?
Îmi plăcea să mă joc cu mingea de mic, iar la finalul clasei I am primit cadou o minge Artex, care în acele vremuri era un fel de Ferrari al mingilor de fotbal. Având cea mai bună minge, eram luat de acasă de către prietenii de joacă și jucam până se întuneca. Mi-au plăcut handbalul, baschetul și biliardul, dar nu la fel de mult ca fotbalul.

– Cum a fost perioada petrecută la copii și juniori? Cu ce amintiri frumoase ai rămas?
Am început să joc în mod organizat relativ târziu, la 9 ani, dar aveam în spate mii de ore de joacă cu prietenii, lucru care a contat și cred ca ar conta și acum enorm. Am fost antrenat de Dumitru Teleșpan la Chimia Rm. Vâlcea, un om bun și un antrenor foarte dedicat, care m-a educat atât ca om cât și ca sportiv.
Am făcut parte dintr-o generație bună, care se bătea mereu pentru primele locuri cu FC Argeș și U Craiova. Cea mai frumoasă amintire e legată de un turneu la Napoli, unde am ieșit golgeter, iar la finalul acestuia clubul a avut o oferta de la Salernitana.

– Trecerea la seniorat cum a decurs?
Chimia nu trecea prin cea mai bună perioadă, iar noi, fiind o echipă bună de juniori, conducătorii au decis să facem pasul la prima echipă destul de repede, undeva la 15-16 ani. Impactul cu senioratul nu a fost ușor, dar ne-a ajutat foarte tare să fim mai maturi, responsabili și disciplinați.

– Care dintre grupările la care ai jucat ți-a rămas cel mai mult în suflet?
La toate echipele m-am implicat destul de tare emoțional, dar faptul că am ales să ne stabilim în Pitești dă răspunsul la această întrebare. FC Argeș e echipa la care am jucat cel mai mult ca durată, chiar dacă asta s-a întâmplat la început în Liga a 2-a, chiar dacă am fost retrogradați mult prea ușor, chiar dacă echipa se afla aproape de faliment. Pe lângă asta, începutul meu în antrenorat se leagă de SCM Argeș, ce încerca să fie o continuatoare a FC Argeș, sau FC Argeș 1953, care a fost proiectul cel mai aproape de sufletul meu (n.r. – proiectul suporterilor alb-violeți).

– A fost greu să te retragi din activitatea competițională?
Nu aveam o părere prea bună despre antrenorii-jucători și atunci când am hotărât să antrenez a fost clar că nu voi mai juca. Cu toate astea, în zilele libere din weekend mi-am făcut mereu timp să mai joc în Liga 4 sau Liga 5, pentru că senzația pe care mi-o dă jocul e una aparte.

– Te-ai apucat de antrenorat, acum la o echipă de Liga a 3-a, dar am observat că îți place să lucrezi și cu cei mici…
Acum șase ani am format două grupe de copii la ACS FC DĂNUȚ COMAN, copii care au avut rezultate deosebite jucând la turnee finale și terminând în primele echipe din țară an de an, copii în care am mare încredere că pot deveni jucători profesioniști, dar în paralel am antrenat fără întrerupere la nivel de seniori la ligile 2, 3 și 4, reușind două promovari alături de Iulian Tameș cu FC Argeș 1953 și Unirea Bascov și reușind un loc 2 cu Atletic Bradu, dar și un traseu bun cu CSM RM. Vâlcea sau SCM Argeș alături de Dan Didiță sau Iulian Crivac.

– Ce tehnician dintre cei cu care ai lucrat te-a impresionat?
Am lucrat cu destul de mulți antrenori și de la fiecare am avut câte ceva de învățat: C-tin Cârstea, Remus Vlad, Ioan Balaur, George Ciorceri, Silviu Dumitrescu, Gabi Both, Mircea Bolba, Gigi Mulțescu, Florin Marin, Aurel Șunda, Ionuț Badea, Ionuț Popa, Cornel Papură, Viorel Dumitrescu, Iulian Crivac, Cristi Negru sau Valentin Sinescu. Totuși, cei care cred că și-au pus amprenta asupra educației mele sportive au fost Dumitru Teleșpan, Ioan Balaur și Remus Vlad.

– Ce echipă și ce jucător din fotbalul internațional îți plac?
Sunt fan AC Milan din 1987, echipa lui Arrigo Sachi, cu Gullit, Rijkaard și Van Basten, iar ultimul dintre ei a fost modelul meu ca fotbalist. Ca antrenor încerc să fur câte ceva de la fiecare dintre cei de acum, dar Sir Bobby Robson m-a impresionat prin modestia lui, încrederea pe care o dădea tinerilor jucători și relațiile aparte pe care le avea cu jucătorii echipelor antrenate de către el.

– Băiatul tău face și el fotbal. Speri să îți calce pe urme cel puțin?
E un copil cuminte, serios și muncitor și m-aș bucura să își îndeplinească visul, dar drumul către performanță e lung și anevoios. Sper să ajungă să mă depășească, pentru a mă face să-mi petrec bătrânețea tot pe stadion.

– Când se va înțelege și la noi că fotbalul se va dezvolta doar dacă avem grijă de copii și juniori?
În ultimul timp, Federația a implementat niște proiecte foarte bune pentru dezvoltarea sectorului juvenil, ale căror rezultate nu se pot vedea imediat. Dar, din păcate, ne lipsește răbdarea și lumea nu înțelege că perioada de 6-18 ani e de fapt o etapă de dezvoltare premergătoare carierei profesioniste, cu caracteristici total diferite, care atunci când e făcută după ureche nu poate avea rezultatele așteptate.