Gabi Dumitru, despre fotbaliștii pe care îi crește la Londra: ”Copii cu gene latine și mentalitate britanică”

Gabi Dumitru, fostul jucător el echipei FC Argeș, își trăiește visul la Londra, acela de a pregăti tinere talente după propriile metode, departe de lipsurile și mentalitățile din țară care fac ca fotbalul românesc să fie pe o pantă descendentă de atâta timp. Iar când tinerii jucători sunt copii români, cei mai mulți născuți și crescuți în Marea Britanie, melanjul pare perfect, deoarece gena de mingicar se împletește perfect cu rigurozitatea britanică. Deocamdată, grupele de juniori fac furori în campionatele din Anglia, copiii cresc frumos și abia așteptăm să îi vedem făcând pasul la seniori.

Zilele trecute, Gabi Dumitru a postat pe pagina sa de Facebook mai multe fotografii vechi, în care apărea în tricoul lui FC Argeș. L-am întrebat dacă îi este dor de perioada în care încânta tribunele stadionului din Trivale, dar nostalgiile au dispărut rapid: ”Nimic nu se compara cu activitatea de jucător. Însă satisfacția morală și sentimentală am găsit-o în cariera de antrenor”, ne-a spus fostul vultur alb-violet, care trăiește acum doar pentru proiectul său de suflet!

L-a denumit după vulturul de pe stema clubului său de suflet, Eagles (n.r. – Vulturii), iar după câțiva ani a reușit să atragă privirile specialiștilor de la Federația Română de Fotbal, care l-au vizitat la Londra și l-au felicitat pentru ceea ce a reușit să facă acolo. Gabi Dumitru își propune ca peste nu mult timp să revină în România, să aplice aici ceea ce a învățat în patria fotbalului și să ajute la revigorarea fotbalului românesc.

– Cum se vede fotbalul românesc din Regat?
Un fotbal lipsit spectacol, lipsit de public, lipsit de jucători de valoare, lipsit de rezultate la nivel european. Lipsa de investiții în centrele de juniori este cauza principală. Talente sunt, din păcate șlefuitorii sunt învechiți, cu metode învechite. Atâta timp cât nimeni nu vede că noi nu putem să ne duelăm cu adversari de calibru ca forță, detentă, rezistență în regim de viteză pe durata unui joc și nu dezvoltăm spiritul de gladiator la vârste fragede, nu vom reuși să ne ridicăm de unde am ajuns.

– Ce are în plus proiectul Eagles față de cele din România?
Condiții excepționale de lucru, potențial financiar din partea părinților și sponsorilor, antrenori de bună calitate, care dau totul la teren, flexibilitate fiscală, pentru a te putea dezvolta, dar poate cel mai important, copii cu gene latine și mentalitate britanică.

– De ce un proiect fotbalistic precum cel insular nu a prins în România?
Sunt mai multe motive, pe care o să le expun la liniuță:
– lipsa infrastructurii;
– lipsa de conducători de calitate care să cunoască fenomenul;
– lipsa de bani;
– lipsa de loialitate între școlile de fotbal;
– lipsa de încredere;
Și nu în ultimul rând, lipsa de susținere legislativă pentru promovarea sportului de masă. Când în școli vor crește numărul orelor de sport, când copiii vor sta mai mult pe terenuri decât la jocuri pe calculator, vom vedea mai multe proiecte de perspectivă.

– Ce părere ai: performanța naționalei de tineret de anul trecut a fost o întâmplare sau rezultatul unei strategii?
Au arătat ca o echipă. Este o generație cu potențial, însă fiecare trebuie să se impună în fotbalul mare. Dacă nu se va întâmpla, se va vorbi de o generație care s-a pierdut. În opinia mea, cred că se poate risca participarea la un turneu final, pentru a le oferi posibilitatea să se dezvolte în aceeași formulă. Este un pas foarte mare de la tineret la seniori. De strategie nu se poate vorbi, pentru că individual sunt jucători de calitate.

– Având în vedere experiența pe care ai dobândit-o, ce crezi că ar fi de făcut în România în procesul de selecție, pregătire, astfel ca noi să revenim cumva pe linia de plutire?
Ar fi mai multe, dar o să rezum câteva idei pe care le-aș pune în aplicare:
– Organizarea de competiții la toate categoriile de vârstă în școli, iar cei mai buni să fie promovați către cluburi cu nume pentru a le da motivație;
– Susținerea copiilor de la țară, cazarea lor în cămine, oferindu-le condiții pentru performanță;
– Selecții bazate pe criterii valorice și nu de altă natură;
– Antrenori specializați pe categorii de vârstă, maxim 2 ani să fie ciclul de pregătire;
– Psihologi în cadrul cluburilor, pentru a ști din timp care pot deveni jucători din punct de vedere mental și nu numai fotbalistic;
– Reluarea campionatului de tineret-speranțe, pentru a da posibilitatea tinerilor să fie mai aproape de cei de la seniori;

– De ce crezi că toți jucătorii tineri transferați peste hotare nu reușesc să se adapteze în totalitate și să rămână acolo?
Sunt mai multe cauze: lipsa de educație sportivă, lipsa de personalitate, lipsa de forță, lipsa de pregătire la cel mai înalt nivel, dar cel mai important este că nu știm să gestionăm succesul. Odată ajunși sus și cu ceva bani făcuţi, uită să viseze că trebuie până la sfârșitul carierei să își dorească să ajungă cât mai aproape de vârful piramidei.

– Ai în plan vreun proiect fotbalistic sau de altă natură care te-ar determina să revii în ţară?
Voi avea prima clasă Colegiul Eagles în Londra (copii născuți 2005) în parteneriat cu Universitatea Brunel din Londra. Voi deschide în București Eagles, în parteneriat sper cu Universitatea Spiru-Haret din București, iar la 16 ani cei mai buni copii să meargă să continue studiile la Londra în cadrul Colegiului Eagles și mai departe în cadrul Universității Brunel. După trei ani de colegiu, vor termina cu level 3.