0-5 cu FCSB doare. Nu există rost în a cosmetiza un asemenea rezultat și nici în a le cere suporterilor lui FC Argeș să fie mulțumiți. Bogdan Andone însuși a vorbit despre un „rezultat rușinos” și a admis că echipa traversează o criză. Jocul ofensiv suferă, golurile vin greu, există fotbaliști care încă nu au confirmat, iar ultimele rezultate au amplificat nemulțumirea.
Toate acestea pot și trebuie discutate. Nimeni nu poate opri criticile, opiniile sau nemulțumirile suporterilor. Nici nu ar trebui. Fotbalul fără opinii și fără pasiune ar fi mult mai sărac.
Dar există și o întrebare care merită pusă după reacțiile extrem de dure apărute în ultimele zile: dacă o echipă nu este sprijinită atunci când îi este greu, când mai are cu adevărat nevoie de suporteri?
De la două sezoane foarte bune la verdicte după câteva săptămâni
Memoria în fotbal poate deveni surprinzător de scurtă.
FC Argeș vine după două sezoane care au schimbat complet statutul echipei. Mai întâi a venit promovarea în SuperLiga. Apoi, imediat după revenirea în primul eșalon, alb-violeții au ajuns în play-off-ul SuperLigii și în semifinalele Cupei României.
Performanțele au ridicat firesc așteptările. Ceea ce în urmă cu doi ani ar fi fost privit drept un obiectiv important a început foarte repede să fie considerat normalitate.
Acum au trecut doar șapte etape de campionat. FC Argeș are 10 puncte, a pierdut ultimele partide din SuperLiga, iar peste toate a venit acel 0-5 cu FCSB în Cupa României.
Este o perioadă proastă. Poate deveni una și mai complicată dacă echipa nu găsește repede soluții. Dar de aici până la verdicte precum „Liga 2”, „demisia”, „începutul sfârșitului” sau până la anularea a tot ceea ce s-a realizat în ultimele două sezoane este o distanță mare.
Ovidiu Burcă a surprins foarte bine fenomenul
Interesant este că, înainte ca FC Argeș să ajungă la acel 0-5 cu FCSB, tocmai Ovidiu Burcă, antrenorul lui Sepsi, vorbea la Mioveni despre acest mecanism al așteptărilor.
„Atunci când ridici nivelul, rămâi captiv și ai învățat lumea cu un anumit nivel, iar așteptările oamenilor sunt din nou aceleași. Oamenii poate nu înțeleg că anul trecut a fost o performanță extraordinară.”
Burcă nu este avocatul lui FC Argeș. Este antrenorul adversarei care tocmai câștigase la Mioveni. Dar vorbea din perspectiva unui om care cunoaște fotbalul și știe cât de repede se poate schimba situația unei echipe.
Și poate că tocmai experiența lui Sepsi dă și mai multă greutate acestor cuvinte. Clubul covăsnean a trecut de la play-off, trofee și meciuri europene la un sezon în care a retrogradat. Apoi a trebuit să reconstruiască și să revină.
Fotbalul nu este o linie dreaptă.
La Sunderland au rămas 46.000 după două retrogradări
Există exemple în fotbalul european care arată cât de diferit poate fi înțeles sprijinul pentru o echipă.
Sunderland a căzut în doar două sezoane din Premier League până în League One, al treilea eșalon englez. Cu toate acestea, în decembrie 2018, la un meci de campionat cu Bradford City, în tribunele Stadium of Light au fost 46.039 de spectatori.
Era un record pentru League One. Suporterii nu își susțineau echipa după un titlu sau după o calificare europeană. O făceau după două retrogradări consecutive.
Hamburg: 25.000 de abonamente după prima retrogradare din istorie
Un alt exemplu vine din Germania.
Hamburger SV, unul dintre marile cluburi ale fotbalului german, a retrogradat în 2018 pentru prima dată din Bundesliga.
În primul sezon petrecut în liga a doua, clubul a vândut peste 25.000 de abonamente, aproximativ același număr ca în perioada în care evolua în Bundesliga.
După primele nouă meciuri disputate acasă în acel sezon, media spectatorilor era de 50.210, cea mai ridicată dintre cluburile din eșaloanele secunde ale Europei la acel moment.
Retrogradarea nu a făcut să dispară atașamentul. Dimpotrivă.
Aproape 50.000 de oameni au venit să vadă Rangers în liga a patra
Poate cel mai spectaculos exemplu este cel al lui Rangers.
În urma colapsului financiar din 2012, unul dintre cele mai mari cluburi ale Scoției a trebuit să-și reînceapă drumul din al patrulea eșalon.
La primul meci de campionat disputat pe Ibrox în acel sezon, împotriva lui East Stirlingshire, au venit 49.118 spectatori.
Nu pentru Champions League. Nu pentru un derby cu Celtic. Pentru un meci din liga a patra.
La Portsmouth, suporterii au ajutat la salvarea clubului
În Anglia există și cazul Portsmouth, un club care a trecut într-un interval scurt de la câștigarea Cupei Angliei și participarea în Premier League la insolvență și prăbușirea până în League Two.
Când existența clubului a fost pusă în pericol, suporterii nu s-au limitat la a cere rezultate. Pompey Supporters’ Trust a strâns aproximativ 2,3 milioane de lire sterline pentru proiectul prin care clubul a fost preluat și salvat.
Iar la un meci de League Two cu Chesterfield au fost aproape 16.000 de spectatori pe Fratton Park.
La Union Berlin, suporterii și-au construit singuri o parte din stadion
La Union Berlin, legătura dintre club și suporteri a mers și mai departe.
În perioada renovării stadionului An der Alten Försterei, peste 2.300 de voluntari au participat la lucrări și au adunat aproximativ 140.000 de ore de muncă.
Au turnat beton, au montat elemente ale tribunelor și au contribuit efectiv la reconstruirea casei echipei lor.
Acolo, expresia „clubul nostru” a avut și un sens cât se poate de concret.
Nu înseamnă că la Pitești trebuie aplaudat un 0-5
Exemplele de mai sus nu înseamnă că suporterul lui FC Argeș trebuie să accepte orice.
Un 0-5 trebuie criticat. Patru goluri marcate în opt meciuri oficiale reprezintă o problemă. Transferurile pot fi analizate. Alegerile lui Bogdan Andone pot fi contestate. Dani Coman poate fi întrebat dacă lotul este suficient de puternic. Jucătorilor li se poate cere mai mult.
Asta face parte din fotbal.
Dar a critica nu trebuie să însemne neapărat că, după câteva rezultate slabe, tot ceea ce a fost bun devine dintr-odată lipsit de valoare.
Promovarea nu a dispărut. Play-off-ul nu a dispărut. Semifinala Cupei României nu a dispărut. Și nici oamenii care au realizat aceste lucruri nu au devenit peste noapte incapabili să joace sau să antreneze fotbal.
La fel cum rezultatele bune nu trebuie să ascundă problemele, nici rezultatele proaste nu ar trebui să șteargă memoria lucrurilor făcute bine.
Când are o echipă cea mai mare nevoie de suporteri?
Este foarte simplu să fii lângă o echipă când câștigă, când stadionul sărbătorește, când clasamentul arată bine și când fiecare weekend aduce motive de laudă.
Mult mai greu este după un 0-5.
Tocmai atunci apare însă diferența dintre bucuria produsă de rezultate și legătura cu un club.
Nimeni nu poate cere suporterilor să nu fie supărați. Nimeni nu le poate interzice să critice. Și nimeni nu poate pretinde că actualul FC Argeș nu are probleme care trebuie rezolvate repede.
Dar poate fi pusă o întrebare:
Dacă suporterii nu își sprijină echipa acum, când trece printr-un moment greu, atunci când?
Campionatul nu s-a terminat după șapte etape. Un sezon nu se judecă în septembrie. Iar două sezoane foarte bune nu ar trebui uitate după câteva săptămâni proaste.
FC Argeș trebuie să ofere din nou motive pentru încredere. Stafful trebuie să găsească soluții, jucătorii trebuie să răspundă pe teren, iar conducerea trebuie să-și asume propriile decizii.
Dar și tribuna are alegerea ei.
„Și la bine, și la greu” sună bine când este scandat. La greu se vede însă cât valorează cu adevărat.
