PRESSING | Un faliment plin de bune intenţii
Argeșul a fost propria sa victimă. Pentru că tot ce s-a întâmplat cu această echipă s-a născut din interior. De acolo au pornit la drum Vlădoiu și Prepeliță. Lucrurile au degenerat când dușmanul „binelui” s-a instalat în judecata mai marilor de pe acolo.
Pentru că „mai binele” dorit a fost ca un măr otrăvit. Și asta pentru că el a venit la pachet cu personaje fără pedigri local, dirijați mai degrabă de propriile interese, decât de bunul mers al clubului. Totul, coroborat cu puțina cunoaștere a fenomenului de către factorii locali nu puteau descrie decât un film cu deznodământ așteptat. Mi s-a oferit privilegiul de a-mi spune aici punctul de vedere cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu FC Argeș și asta am să fac exact cum sunt obișnuit: cu cărțile pe față. Vlădoiu nu trebuia îndepărtat. Știu că a plecat în urma unei decizii proprii, dar a fost ajutat in acest sens. Daniel Stanciu nu avea ce să caute în conducerea lui FC Argeș. Nu este piteștean, nu rezonează cu echipa și nu văd unde este plusul pentru care a fost adus. Croitoru a fost un pariu. Putea să iasă sau nu. Fără experiență, doar cu o echipă în prima ligă reprezenta un risc major aducerea sa.
La o echipă cu palmaresul lui FC Argeș nu-ți poți permite așa ceva. În vestiar au fost jucători care au destabilizat atmosfera. Sunt astfel de personaje în interior care îți macină psihicul vestiarului. Sunt nocivi și trebuiau dați afara până când liniștea necesară ar fi fost asigurată. Instalarea ultimului antrenor, a lui Vintilă a fost o mare eroare. Il știu de-o viață și este dedicat, piteștean, fost jucător al clubului… Dar nu era momentul lui. Ar fi fost nevoie de cineva cu mare experiență. În acel moment s-a decis mare parte din dezastrul care a urmat. Eu mă gândisem că Uhrin Jr ar fi fost soluția, mai ales că Stanciu îl cunoștea bine… Și mai era o variantă pe care am sugerat-o la vremea respectivă, dar s-a preferat iarăși jocul la ruletă, care n-a ieșit cum trebuia.
Privind acum retroactiv, totuși… acel 1-6 din prima manșă a barajului mi se pare neverosimil. Așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple nici în condițiile de mai sus. Dar neavând informații certe, ca și concluzie o să vă las aici, la final, una dintre vorbele preferate ale Armeanului, atunci când ne mai confruntam în idei pe la Nistorești, cu privire la situații asemănătoare: „băi, știi ce-au făcut ăștia ?! Au lăsat brișca în mâna maimuțelor”….
Editorial semnat de Horaţiu Ciornei
