



Dincolo de medalii și podiumuri, parcursul său este legat strâns de profesorul Gabriel Tudorache și de o realitate mai puțin vizibilă: pregătirea de performanță într-un oraș fără pistă de atletism funcțională. Am stat de vorbă cu antrenorul și sportivul într-un interviu dublu despre adaptare, mentalitate, 400 de metri și obiectivele pentru 2026(foto jos, la festivitatea de anul trecut). De altfel Argeş Sport a fost prezent la festivitatea organizată de liceu, iar ştirea de atunci poate fi citită aici.
LPS „Viitorul” Pitești este locul de care aparțineți, însă pregătirea se desfășoară, de multe ori, în alte orașe. Cum arată această realitate și cât de mult v-a influențat lipsa infrastructurii locale?
Demolarea celor două piste de atletism, dar și întârzierea enormă – de aproximativ doi ani – de după demolarea stadionului ne-au limitat serios capacitățile de pregătire. În prezent, ne antrenăm pe o pistă mică, neconformă, din campusul universitar de pe Gheorghe Doja sau, uneori, pe pista din parc, lângă Argeș Mall.
Pentru antrenamentele specifice, în condiții apropiate de competiție, suntem nevoiți să facem deplasări la Craiova sau București. Asta înseamnă foarte mult timp pierdut, resurse financiare consumate și o oboseală suplimentară. Nu este ușor să mergi cu mașina cel puțin o oră și jumătate, apoi să ai pretenția ca antrenamentele să iasă la parametrii planificați și, la final, să speri că nu apar accidentări din cauza oboselii, frustrărilor sau a altor factori inevitabili.
LPS „Viitorul” este clubul și locul de care aparținem oficial, iar în ajutorul nostru avem și o dublă legitimare cu CSM Pitești. Lipsa unei infrastructuri adecvate face însă ca întreaga pregătire să nu fie ușoară: deplasări dese, timp pierdut și un efort suplimentar.
În același timp, toate aceste lucruri ne-au făcut mai organizați și mai disciplinați. Am învățat să valorificăm la maximum fiecare antrenament. Lipsa infrastructurii ne-a încurcat, dar nu ne-a oprit.
Mario concurează în probele de 400 m plat și 400 m garduri. Cum ați ajuns la această alegere și ce spune ea despre profilul său de atlet?
Mario s-a remarcat încă din primele concursuri la categoria de copii, unde a stabilit record național în proba de 300 m. Felul în care aborda efortul în antrenamente era unul natural – avea, nativ, o capacitate mare de efort și de putere în alergare.
În acest moment abordăm ambele probe, însă pe viitor consider că direcția principală va fi 400 m garduri. Profilul lui se mulează perfect: capacitate mare de efort, viteză specifică probei, dar și coordonare și îndemânare. Toate acestea formează un sportiv complet.
Alegerea a venit firesc. Consider că am o combinație foarte bună de viteză, forță și rezistență la efort, calități venite natural, dar care au nevoie de multă șlefuire. Probele de 400 m îmi oferă exact acest echilibru.
Anul 2025 a adus titluri naționale, recorduri și prezență internațională. Este cel mai bun an al parcursului de până acum?
În ciuda problemelor medicale care ne-au ținut pe margine aproximativ patru luni, între octombrie 2024 și ianuarie 2025, am reușit să avem răbdare și încredere în proces. Acest lucru ne-a adus două titluri naționale și participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European.
La 400 m garduri, Mario s-a clasat pe locul 11, iar cu ștafeta mixtă pe locul 6. Din punct de vedere al nivelului competițional, putem spune că este cel mai bun an sau, mai corect, cea mai bună jumătate de an. Fiecare sezon a fost o cărămidă pusă la construcția actuală.
Din punct de vedere al valorii rezultatelor, 2025 este cel mai bun an. Diferența față de anii anteriori a fost maturizarea fizică, mentală și tactică.
Ce a însemnat participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European?
Pentru Mario a fost un prag de maturizare. Eu nu am fost prezent la competiție, din motive administrative, dar am fost în contact permanent. Deși nu ne-am atins toate obiectivele stabilite inițial, Mario a concurat exemplar și a dat dovadă de maturitate.
A fost și o deschidere de orizonturi, văzând nivelul de pregătire al sportivilor din alte țări, lucru care l-a făcut mai ambițios și mai perseverent.
A fost o experiență deosebită. Contactul cu elita juniorilor din Europa mi-a confirmat că sunt pe drumul cel bun. Am înțeles că diferențele nu sunt uriașe, dar se fac la detalii: gestionarea emoțiilor, startul, ritmul de alergare și mai ales „timpul invizibil” dinaintea cursei – somn, alimentație, refacere.
Cât de importantă este componenta mentală într-o probă extrem de solicitantă precum 400 m?
Pregătirea din antrenamente dă valoare rezultatelor din competiție. În proba de 400 m, componenta mentală este strâns legată de momentele grele din antrenamente și de ambiția manifestată în competiție. De multe ori, personalitatea și caracterul sportivului fac diferența.
Rezistența psihică se construiește zilnic, la antrenamentele grele, atunci când corpul spune „nu”. Cursa se câștigă la antrenamente, dar trebuie confirmată în competiție.
Ce urmează pentru voi în acest an?
Principalul obiectiv este continuitatea, fără accidentări. Dacă reușim acest lucru, ne dorim o clasare în primii șase la Campionatul European U18, în proba de 400 m garduri, și intrarea într-un circuit internațional.
Pentru 2026 ne dorim consolidarea performanțelor, prezențe constante în competiții internaționale și o dezvoltare sănătoasă, fără grabă, care să permită trecerea spre nivelul seniorilor în cele mai bune condiții.
Ce mesaj aveți pentru tinerii sportivi de la LPS „Viitorul” Pitești și pentru cei care vă urmăresc parcursul, dar se lovesc de lipsa condițiilor ideale de pregătire?
Niciodată nu vom avea totul pavat. Modul în care trecem peste lipsuri ne definește valoarea. Munca, implicarea și determinarea pot scoate un sportiv în prim-plan.
Condițiile ajută, dar caracterul și dorința de a reuși fac, de cele mai multe ori, diferența.